CULCÁT² A culcatzi te adj. 1. (Despre fiintze construit mai ales cu verbul «a sta») intins (de obicei spre a dormi sau a se odihni) ashezat in pozitzie orizontala. Nimeni nare voie sa stea culcat pe spate sau pe pintece. SAHIA N. 114. Carutza in care sta culcat abia inainteaza pe cai fara de urme. ODOBESCU S. III 15. Olga dormea culcata pe o canapea. NEGRUZZI S. I 60. ◊ Fig. Orashul sta pe vale culcat cu nepasare. MACEDONSKI O. I 48. Cind ajunseram a doua zi de dimineatza in dealul numit Repedea vazuram capitala Moldovei culcata cu lene pe o coasta lina spre nordvest k un calator obosit de cale shi de suferintze. BOLINTINEANU 276. ♦ (Cu valoare de imperativ) Comanda folosita in armata pentru executarea mishcarilor de culcare. 2. (Despre obiecte care de obicei stau vertical) Aflat in pozitzie orizontala rasturnat. (Fig.) Ale turnurilor umbre peste unde stau culcate. ALEXANDRESCU P. 132.