culbéc (culbéci) s. m. Melc. Var. culbeci colbec(i) (cu)culbec cucumelc cotobelc codobelc cocobelc cocobeica cuculbeu culcubeu etc. Origine incerta dar probabil expresiva. DAR trateaza separat codobelc care il considera der. de la coada shi berc cu sensul de „fara coada” care se potriveshte efectiv melcului; insa aceasta der. nu pare naturala. Este mai probabil vorba de o repetitzie expresiva cu alternantza consoanelor fenomen foarte cunoscut in toate limbile cf. turavura tandamanda ciocboc cirmir etc. Daca se admite aceasta ipoteza plecinduse cum pare k trebuie sa se faca de la limbajul copiilor in care se folosesc exclusiv multe din var. am avea plecind de la melc o formula de tipul *melcu belcu (intzeleasa k *mel cubelcu) care cu reduplicarea sa fireasca *melcu cubelcu este deajuns pentru a explica toate formele cuvintului. Pina acum sint putzine studii asupra acestuia. Pentru Philippide II 710 este pur shi simplu obscura; ByckGraur BL I 23 cred k forma primitiva este cubelci su sing. analog; iar Scriban o explica prin *ciulbec metateza de la belciug.