cúib (cúiburi) s. n. 1. Culcush facut de pasari sau de unele mamifere. 2. Vizuina. 3. Camin vatra patrie. 4. Groapa mica in care se pune samintza in pamint. 5. Gramada de pamint cu care se protejeaja tulpina plantelor de cultura. 6. Crestare crestatura. 7. Cantitate de cheag sau de drojdie folosita o data. Mr. cul’bu megl. istr. cul’b. Origine incerta. Probabil din gr. ϰλωβός „cushca” prin intermediul unei forme lat. *clubium; cf. ngr. ϰουλβί de unde sl. kulivija shi de aici colivie (mr. cluvie) s. f. cuvint din sec. XVII. Rezultatul rom. care trebuie sa provina de la *culib indica o dubla metateza. Exista shi posibilitatea k lat. *clubium sa fi trecut din epoca romanica la *collubium sub influentza lui collŭvies „amestec de materiale”. Celelalte ipoteze sint insuficiente. Dupa parerea mai generalizata de la un lat. *cubium (cf. concubium) plecinduse de la cubĕre „a sta culcat pentru a se odihni” (Philippide Principii 68 shi 140; Cihac I 66; Meyer Alb. St. IV 121; Pushcariu 432; CandreaDens. 429; REW 2355; Pascu I 72; DAR). Aceasta ipoteza este aproape imposibila caci se refera la o imagine („culcat trintit”) care nu se aplica pasarilor shi nu ajunge pentru a explica rezultatele dialectale. Pentru a rezolva dificultatea Candrea a propus un lat. *culbium (cf. Cortés 126) care Densusianu GS XI 363 il considera imposibil. Der. cuiba (var. incuiba incuibara incuibura) vb. (a face cuib; a instala a asheza; a salashlui a locui; refl. a prinde radacini a deveni trainic); cuibar s. n. (cuib; ou lasat in cuibarul gainii; vizuina birlog; salash locuintza refugiu; groapa mica in care se pune samintza in pamint); cuibari vb. (a face cuib; a pune gainile in cuibar; a prashi a aduna pamint in jurul tulpinei plantelor; a ocroti a proteja a ascunde; a fixa a stabili). Din rom. provine rut. kubljyty „a face cuib” (Miklosich Wander. 10).