CUFUNDÁ cufúnd vb. I. 1. Tranz. (Cu privire la obiecte sau la fiintze) A face sa intre (cu totul) intrun lichid a afunda a adinci; a scufunda. SHlepul era cufundat pe sfert in apa. DUMITRIU N. 135. Se urca pe o buturuga zbirlita de salcie inecata shi cufunda caldarea in apa galbena shi rece. DUMITRIU N. 277. ◊ Fig. Padurile cufundate in linishtea de iarna bogata tzineau pe virfurile aramii pete mari de ceatza fumurie. SADOVEANU O. III 113. Noaptea cind toata natura era afundata in tacere Zamfira incepea a cinta. ALECSANDRI C. 83. ◊ Refl. Ma cufundam [in apa] de trei ori in rind. CREANGA A. 65. Azvirleo maica [inima] pe apa. Dea sta shi sa cufunda Maica nu mai ashtepta! SHEZ. I 46. ♦ A infige intro materie moale. Na auzit alt raspuns decit foshnetul opincilor cufundate in zapada. GALAN Z. R. 211. ♦ A scufunda in adinc (pentru a ineca). Unii zicea sal omoare Cu latz de spinzuratoare Altzii sal cufunden apa Altzii sal infigan tzeapa. ALECSANDRI P. P. 136. 2. Refl. A intra in adinc a se adinci a disparea. Fierul stralucitor se cufunda in pamint shi incepu sal taie statornic. DUMITRIU V. L. 6. Curtzile zinelor se cufundasera in pamint cu zine cu tot. RETEGANUL P. II 17. Cotoshmanul facu un culcush stapinului sau... numai din fulgi... de se cufunda in puf cind se culca. ISPIRESCU L. 287. Miar fi parut mai binen pamint sa ma cufund. EMINESCU O. I 91. ♦ A prezenta o adincitura. SHoseaua se cufunda putzin. DUMITRIU N. 57. ♦ (Despre ochi) A fi (sau a parea) infundat in orbite. Ochii cufundatzi in capui fruntea trista shincretzita. EMINESCU O. I 50. ♦ (Poetic) A se pierde. Trasura se cufunda in ceasurile tirzii ale noptzii. DUMITRIU N. 53. Deodata calea coti pe o costisha printrun fagitzel tinar in care razele se cufundau pline de taina. SADOVEANU O. I 228. Privirile i se cufundara in negurile cenushii pe paduri. SADOVEANU O. III 104. ♦ Fig. (Despre ashtri) A trece dincolo de orizont a apune. Soarele se cufundase dupa cimpiile departate shi in vazduhul inalt mai plutea k o pulbere de aur. SADOVEANU D. P. 127. [Soarele] se lasa tot spre apus SHin mare se cufunda. ALECSANDRI P. P. 28. ♦ (Despre pamint) A se prabushi a crapa. Cum nu se cufunda pamintu sub el! SHEZ. III 100. 3. Refl. Fig. A se lasa absorbit (de o activitate de somn etc.) a se adinci a se pierde. Mam cufundat in lectura. ▭ Se cufundase in gindurile lui amare shi parea k nu mai vede shi nu mai aude nimic. V. ROM. noiembrie 1953 118. La beut ei sentrecea... SHin somn greu se cufunda. ALECSANDRI P. P. 131. ◊ (Poetic) Iar teai cufundat in stele SHi in nori shin ceruri nalte? De nu mai uita incaltze Sufletul vietzii mele. EMINESCU O. I 54. 4. Tranz. Fig. (Rar) A compromite a distruge. [Faptele] au sa ma cufunde ori au sa ma izbaveasca. SADOVEANU D. P. 19. Gheorghe Bibescu... a publicat... o broshura... al carei scop era da cufunda pe Ghica. GHICA S. 691. Varianta: acufundá (RUSSO S. 16) vb. I.