Definitzia cu ID-ul 443580:
Dictzionare etimologice
Explica etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.
cufundá (d át) vb. 1. A afunda a face sa intre in apa a arunca in apa. 2. A strica a narui a duce de ripa. 3. A implinta a infige a ingropa. 4. A se lasa absorbit de ceva. Var. (Mold.) acufunda scufunda. Lat. *confundāre (Pushcariu 429; CandreaDens. 682; REW 2140; DAR); cf. calabr. skuffundare. Este dublet al lui confunda vb. din fr. confondre. Der. (s)cufundator adj. (care se scufunda; s. m. scafandru); cufundos adj. (Trans. adinc); cufundatura s. f. (scufundare; adincitura a solului groapa); cufundish s. n. (groapa sub apa); cufunzime s. f. (adincime); cufundaci s. m. (pasare ce se scufunda Colymbus glacialis); cufundar s. m. (nume de pasari Colymbus glacialis Podiceps cristatus). Der. neol. confuz adj. pe baza fr. f. confuse k amorez < amoureuse; confuzi(un)e s. f. din fr.