CUCÓN cuconi s. m. (Azi pe cale de disparitzie uneori k nuantza familiara sau dispretzuitoare; articulat shi in forma prescurtata conul) Denumire data barbatzilor din clasele dominante titlu cu care cineva se adreseaza acestora; domn. In fine sint «cuconii» marii potentatzi. Cuconu Mihai cuconu Alexe cuconu Panica. BOGZA A. I. 349. Nepotzii lui conu Costache. BASSARABESCU N. 129. Conul Leonida fatza cu reactziunea [titlu]. CARAGIALE. Mare lupta aveau unii dintre boierii tineri cu cuconul Alecu Forascu care unadoua i tolocanea mustrindui. CREANGA A. 153. Cuconul Andronache era unul dintracei oameni din norocire rari... NEGRUZZI S. I 71. Varianta: cónul s. m. art.