cucaí (cucaiésc cucaít) vb. A dormita. Var. cocai cucui. Pare formatzie expresiva. DAR o deriva din mag. kukkadoz ipoteza incerta iar Scriban din sb. kukati „a se plinge” inca shi mai putzin probabil. Terminatzia verbala ai este caracteristica creatziilor spontane. Este cuvint curent in Banat shi Olt. (ALR I 75). Der. cucaitura s. f. (somnolentza).