cu prep. (lat. cum it. sp. pg. con. V. co). 1. Impreuna la un loc: vino cu mine dute cu el (V. k 1). 2. Fatza de: fiĭ blind cu saraciĭ! 3. Contra: a lupta cu dushmaniĭ. 4. Arata o relatziune: codru e frate cu Romanu. 5. Arata o posesiune o calitate: furca cu treĭ dintzĭ cu dintzĭ (saŭ cu dintziĭ) ascutzitzĭ. 6. Arata un instrument un mijloc: bou impunge cu coarnele calu loveshte cu copitele. 7. Arata simultaneitatea: s’a sculat cu noaptea’n cap s’a culcat odata cu gainile. 8. Arata modu (formind locutziunĭ adverbiale): la ridicat cu greŭ cu dea sila cu fortza cu puterea (violent) cu putere (cu multa fortza fizica) scrie cu elegantza cu frica. 9. Arata o opozitziune inútila: cu toata vitejia a cazut saŭ tót a cazut (acc. pe tot). Cu totu in total casa s’a vindut cu totu; de tot absolut: la uĭtat cu totu (maĭ bine de tot). Cu toate k deshi macar k: cu toate k ploŭa tot vom pleca. Cu toate acestea totushĭ tot: Ploŭa! Cu toate acestea am venit (= Ploŭa! Dar eŭ tot am venit). Cu timpu incetu cu incetu incetincet: cu timpu dispar toate cele omeneshtĭ. Cu cu tot impreuna cu: corabia s’a cufundat cu oamenĭ cu tot (acc. pe oamenĭ). Incetu cu incetu incetincet cu rabdare. Pas cu pas cite un pas: a cuceri terenu pas cu pas. Ce e cu tine? Ce s’a intimplat cu tine? Jos cu viclenia jos viclenia!