CRĂÍIE, crăii, s. f. (Astăzi numai poetic sau în basme) Țară peste care domnește un crai; regat, împărăție. Țara în care împărățea fratele cel mai mare era tocmai la o margine a pămîntului, și crăiia istuilalt, la altă margine. CREANGĂ, P. 183. Eu țiu frînele crăiiei În părțile Arăpiei. TEODORESCU, P. P. 105.