crud a adj. pl. zĭ de (lat. crudus din *crúidus d. cruor singe; it. sp. crudo pv. fr. cru pg. crû. V. crunt). Cu singe nefert neprajit necopt vorbind de mincare de carne apoĭ de oŭa legume sh. a. Necopt de soare nematur: poame crude. Fig. Feroce caruĭaĭ plac suferintzele altuĭa: pedeapsa cruda. Tinar fraged: trup crud minte cruda. Munt. Cruda pe vatra lehuza (adica „nu destul de coapta p. a umbla”). Adv. Cu cruzime.