CRÓNICA cronici s. f. 1. Serie de insemnari obishnuite mai ales in evul mediu shi cuprinzind o inregistrare cronologica de obicei lipsita de discernamint critic a evenimentelor sociale politice shi familiare facute de un. scriitor (de obicei contemporan); scriere uneori pastrata in manuscris cuprinzind asemenea insemnari (shi servind adesea drept baza istoricilor moderni); letopisetz. Cronica intimplarilor mai insemnate petrecute pina la anul 1499 scrisa de un cronicar ramas anonim sa pastrat in traducere germana. IST. R.P.R. 137. Intriga in Hamlet e luata din cronicile Danemarcii. GHEREA ST. CR. II 278. Dar lasatzi macar stramoshii k sa doarman colb de cronici. EMINESCU O. I 151 2. Articol dintrun ziar sau dintro Revista care comenteaza evenimente de actualitate politice sociale shi culturale interne sau externe. Cronica internatzionala. Cronica locala. Cronica muzicala. 3. Comentariu de obicei rautacios facut asupra unor evenimente neinsemnate din viatza particulara a cuiva. Cronica Iashului asha de bogata pe acea vreme nul shtia. RUSSO O. 48. Pl. shi: (invechit) cronice (EMINESCU O. I 32 BALCESCU O. I 64).