CRONICA (< fr. chronique; < lat. lit. chronica; cf. gr. lat. hronica fapte succesive in timp) Scriere cu caracter istoric o relatare cronologica a faptelor mai importante din viatza unui popor a unui domnitor a unei familii etc. Cronicile sint povestiri ale unor evenimente la care autorul a luat parte sau cunoshtintza de ele fara insa a le relata an cu an k analishtii. Ele apar in elenism shi mai tirziu cunosc o mare dezvoltare in cultura bizantina. Premergatoare istoriei critice ele au fost prin excelentza forma istoriei evului mediu european (Frantza Anglia) cele mai multe fiind scrise in manastiri. In literatura noastra ele apar in secolul al XVIlea mai intii in limba slavona (cronicele calugarilor Macarie Eftomie shi Azarie) iar in limba romana abia in secolul al XVIIlea prin Gr. Ureche Miron Costin shi continuind in secolul al XVIIIlea cu Ion Neculce. Unele cronici sint scrise in versuri k de exemplu Stihurile asupra domnului Grigore Ghica Voievod (1777); Istoria lui Mavrogheni Voda shi a rasmiritzii din timpul lui de pitarul Hristache; Jalnica tragodie a Moldovei de Alecu Beldiman scriitori socotitzi a fi cei din urma cronicari in literatura noastra shi care in relatarea faptelor folosesc o versificatzie greoaie.