CRIMPÉI crimpeie s. n. (De obicei cu determinari introduse prin prep. «de») Parte rupta desprinsa sau ramasa din ceva; bucata portziune farima. Aveai patrusprezece ani cind intrun crimpei de gazetaai citit k la clubul muncitorilor au dat politzishtii navala. PAS Z. I 7. Zau nu cunosc pe nimeni cu voia dumitale Un biet crimpei de atza sal dea fara parale! MACEDONSKI O. II 58. Un crimpei de luminare ardea in sfeshnicul ce era infipt intro masutza de campanie. D. ZAMFIRESCU R. 242. ♦ (Fiind vorba despre fraze ginduri cintece etc.) Fragment frintura. In mintea ei pe drum i se incrucishau crimpeie de fraze fara legatura. BART E. 246. Crimpeie de ginduri i rasareau in minte luminau o clipa shi se stingeau k luminarelele batute de vinturi. SANDUALDEA U. P. 19. Ce ochi frumoshi avea Margareta in sara aceea! Aceasta cugetare a ramas... in sufletul lui Radu k un crimpei de cintec. VLAHUTZA N. 63.