crima (críme) s. f. Infractziune grava omor. Mr. crima „pacat”. Fr. crime. Dupa Pascu I 70 mr. ar fi reprezentantul direct al lat. crimen. Der. criminal adj. din fr.; criminal s. m. din fr.; criminal s. n. (tribunal criminal) din germ. Kriminal(gericht) shi cu forma criminalion din ngr. ϰριμινάιον (Gáldi 168) ambele inv.; criminalist s. m. din fr.: criminalicesc adj. (criminal) inv.