CREZAMÍNT s. n. 1. (Invechit shi arhaizant) Crezare. Nu lua acest aer de blindetze fecioreasca shi de crezamint. NEGRUZZI S. III 352. ◊ Expr. A da (sau a pune) crezamint (rar crezamintul) = a da crezare. Nu punea crezamint pe spusele fiicei sale. ISPIRESCU L. 121. Rau la turci K le parea: Crezamintul Totzi i da Numai unul Nu credea. TEODORESCU P. P. 637. A afla (sau a avea) crezamint = a se bucura de incredere din partea cuiva a fi crezut. Pira ei afla crezamint; eu nici k cerc a ma dezvinovatzi. RETEGANUL P. V 83. ◊ Loc. adv. Cu crezamint = cu adevarat intradevar. Dar daca vrei cu crezamint Sa tendragesc pe tine Tu te coboara pe pamint Fii muritor k mine. EMINESCU O. I 173. 2. Intzelegere (fatza de cineva sau ceva) consideratzie mila. Injuri ceavem noi drag shi sfint; Nici mila nai nici crezamint. COSHBUC P. I 208.