CRESTÁ crestez vb. I. 1. Tranz. A face taieturi pe suprafatza sau pe marginea unui obiect; a taia in ceva facind coltzi dintzi. Voicu Fomete cel cu obraz crestat cindva pentru o vina uitata. GALAN Z. R. 36. Cresta friptura pe... toate partzile shi i dete sare multa. ISPIRESCU L. Daca cumva din norocire ai cu tine o platica... o crestezi da curmezishul cu cutzitul pe amindoua laturile o presari cu praf de sare... ODOBESCU S. I 463. ◊ (Poetic) Placi de lumina cresteaza fatza apei. DUNAREANU CH. 147. ◊ Fig. Muntzii Gorjului ishi cresteaza pe albastrul inchis al cerului virfurile lor inalte negre neregulate. VLAHUTZA O. A. II 131. ◊ (Taietura se face cu scopul de a face un semn o insemnare) (Refl. pas.) Pentru a deosebi oile li se cresteaza urechile. ◊ Expr. A cresta. Pe raboj = a face o taietura pe raboj spre a tzine o socoteala; fig. ashi nota ceva. Crestatzi pe raboj copii! ISPIRESCU U. 36. 2. Refl. A se taia putzin a se rani ushor. Se barbieri shi de grabit ce era se cresta. PAS Z. III 79. Afin se cresta la un deget cu cutzitul. ISPIRESCU L. 119.