CRESTÁ crestez vb. I. 1. Tranz. A face taieturi pe o suprafatza sau pe marginea unui obiect; a efectua crestaturi prin ashchiere deformare plastica etc.; a taia in ceva facand coltzi dintzi. ◊ Expr. A cresta pe raboj = a face o taietura pe raboj spre a tzine o socoteala; fig. ashi nota ashi memora ceva. 2. Refl. A se taia a se rani ushor. Din creasta.