crestá (crestéz crestát) vb. 1. A taia. 2. A face o incizie. 3. A face o crestatura. Var. incresta. Lat. castrāre „a castra”; este dublet de la castra vb. neol. din sec. XIX. Pentru semantism cf. abruz. castrá „a taia tulpina principala a unui copac” calabr. ncastra „canal de irigatzie” ncrastatura „gardina de butoi”. Pentru vocalism cf. rapidus › repede. Se considera in general k este vorba de un der. intern de la creasta (Tiktin; Candrea); insa explicatzia semantica este evident insuficienta. Este sigur totushi k in imaginatzia vorbitorului de rom. cele doua cuvinte sau amestecat cf. creasta 8. Dupa Scriban ar trebui pornit de la rus. rut. krestitĭ „a face semnul crucii” cuvint care de asemenea pare a fi incrucishat cu vb. rom. (› rom. incresta vb. „a marca facind o cruce”). Der. crestat adj. (taiat cioplit gravat); crestata sf. (roata zimtzata; piine uscata de forma triunghiulara sau k o cruce care se da de obicei de pomana) in al carui al doilea sens este evidenta incrucisharea cu sl. krestati „a face o cruce”; crestatzel s. n. (unealta a olarului cu care modeleaza marginea vaselor); crestatura s. f. (deschizatura; crapatura; taietura; semn; cioplire); crestez s. n. (mai pentru amestecat brinza); cresteaza s. f. (deschizatura crapatura).