CRAPATÚRA crapaturi s. f. 1. Despicatura deschizatura plesnitura prelungita shi ingusta pe suprafatza sau in masa unui corp solid (care a crapat); spartura fisura. V. gaura. Vintul se furisha printre crapaturi printre shindrile pe hornuri. DUMITRIU V. L. 55. Era pe o zi senina shi soarele lumina cuprinsul intunecat al morii patrunzind prin crapaturi in suluri de raze. ANGHELIOSIF C. L. 26. [Musca] se ascunse intro crapatura de grinda de la tavanul casei. ISPIRESCU L. 221. ♦ Rana ushoara subtzire shi ingusta formata prin plesnirea pielii; plesnitura a unui os. 2. (De obicei cu determinari in genitiv) Spatziu ingust format intre o usha o poarta o fereastra etc. putzin deschisa shi tocul ei; intredescbidere. Sta ingramadit in usha dubei cu ochii lipitzi de crapatura carel lega de soare shi viatza de afara. SAHIA N. 86. Uitinduse pe furish pe crapatura ushii vazu cum din capacul oalei sari o fata. ISPIRESCU L. 364. Prin crapatura ushii vine vint sagetator. PANN P. V. III 35.