CRAI crai s. m. 1. (Astazi numai poetic sau in basme) imparat rege domnitor. Verii adica feciorii craiului shi fetele imparatului nu se vazuse niciodata de cind erau ei; shi asha veni imprejurarea de nici ImparatulVerde nu cunoshtea nepotzii sai nici craiul nepoatele sale. CREANGA P. 183. O tu crai cu barban noduri k shi ciltzii cind nui perii Tu in cap nu ai grauntze numai pleava shi puzderii. Binetzi pare sa fii singur crai batrin fara de mintzi Sa oftezi dupa ta fata cu ciubucul intre dintzi? EMINESCU O. I 83. ◊ Fig. De huzur is roshi obrajii Doarme lenesh craiul Soare. GOGA C. P. 81. Apusul joaca intrun potop de para: Se duce craiul zilelor de vara Spre alte lumi departen fundul vaii. IOSIF P. 33. Crainou = luna in prima ei faza cind are forma unei seceri subtziri; lunanoua. Deodata prin arcadele ferestrelor... sa aratat crainou sub luceafarul de sara. SADOVEANU D. P. 127. Crainou le suridea la totzi shi se pleca spre sfintzit. SANDUALDEA D. N. 220. Cu ochi umezi lung se uita La cornul lunii ce se ivise Iar glasui jalnic asha cinta: «Crainou stralucitei Plinsa mai gasit Cu ginduri mihnite Cu chipul cernit». ALECSANDRI P. I 21. Crai de pica = numele unei cartzi de joc. [imparatul] pe capui poarta mitra Poartun schiptru shalt nimica K shi craiul cel de pica. EMINESCU L. P. 146. 2. Barbat ushuratic careshi pierde vremea tzininduse de chefuri shi de femei. Biata mea sora... a cazut pe mina unui vulgar crai a unui donjuan fara scrupule. SEBASTIAN T. 360. Crai de curtea veche = haimana pungash derbedeu desfrinat.