covór (covoáre) s. n. TZesatura groasa de lina pentru impodobirea incaperilor. Sl. kovrŭ (Miklosich Lexicon 295; Cihac II 78; Berneker 592); cf. bg. kovor cr. kover rut. koverčĭ rus. kovër. Der. covorat adj. (tapisat); incovora vb. (rar a tapisa). Din rom. provine mag. kóbor (Edelspacher 16). De la o forma sl. nedeterminata (cf. rut. koverčĭ bg. koverki koverka) provine coverga s. f. (cort prelata; schelet de forma arcuita care tzine capota unei trasuri; nuia indoita; acoperamint de crengi; acoperamint in general; coliba bordei). Coviltir (var. inv. coviltir) s. n. (acoperamint; cort prelata) apartzine aceleiashi familii chiar daca der. sa nu este clara (dupa SHeineanu DAR shi Scriban din fr. couverture a carui der. nu este posibila direct; cf. impotriva Sanzewitsch 201); der. coviltiros adj. (arcuit coroiat); incolviltirit adj. (acoperit cu prelata).