cotrútza (cotrútze) s. f. 1. Vatra partea din fatza a cuptorului sau a sobei. 2. Aparatoare la horn. 3. Lantz pentru ceaun. 4. Cotetz pentru pisica pentru ciini sau gaini. Var. cotretz catretz. Sl. (slov. kotrec) cf. ceh. katrč „coliba”; mag. katroc katrócz kötröc (Cihac II 77; Lacea Dacor. III 741). DAR considera k sensul 4 reprezinta un cuvint diferit shi il deriva pe cel anterior din bg. kótor „groapa” fiind insa putzin probabil sa fie asha. Pentru a explica semantismul trebuie sa avem in vedere vechiul obicei popular de a face o nisha sub vatra pentru animalele mici cum sint pisicile catzeii puii pentru a folosi astfel caldura sobei. Cf. cotetz k shi legatura semantica a lui cotar cu cotirlau.