cotóc m. (var. din cotoĭ motoc shi bg. koták motan). Vest Cotoĭ motan (Ĭov. 56 114 117 shi 118). S. n. pl. oace. Fiecare din cele doŭa lemne in care intra spetezele shi formeaza la un loc codirla caruluĭ. La tzesut fiecare din cele doŭa lemne care sustzin betzele care se invirtesc mosoarele shi care la un loc seamana a codirla.