COTLÓN cotloane s. n. 1. Coltz loc ascuns neumblat ferit; ascunzish. V. ascunzatoare. Urletele razashimii din sute de piepturi din cotloanele satului sau invirtejit in ploaie. SADOVEANU F. J. 747. Marin cunoshtea cotloanele cele mai ascunse ale salbataciunilor shi ma strecura cu luntrea spre ele incet. SADOVEANU O. III 658. [Pupaza] sarmana se vedea k se mistuise de frica mea prin cotloanele scorburii. CREANGA A. 53. ◊ Fig. Vad k nebunia intzeleptzilor are mai multe cotloane decit a nebunilor. SADOVEANU D. P. 19. 2. Constructzie de zid suport solid de fier shi de tabla sau simpla injghebare de pietre care sa ashaza cazanul la fiert. Vrei sa tirashti muza poeziei shi a istoriei pe taraba pescarului shi pe cotlonul cuinii? ODOBESCU S. I 463. 3. Firida sub cuptorul vetrei tzaraneshti. Coshul shi cotlonul vetrei formau o pilnie intoarsa. GALACTION O. 1139. Afarai noapte neagra; vijelie... Se tinguieshte vintul prin cotloane. IOSIF P. 20. Purcelul shedea in culcush intrun cotlon sub vatra. CREANGA P. 79. In cotlon torcea motanul pieptanindushi o ureche. EMINESCU O. I 84. ◊ Expr. A sta pe cotlon = a lenevi a trindavi. 4. (Rar) Adincitura facuta in zid; firida ocnitza. Imbracamintea buna... a paturito cu grija potrivindo in cotlonul lui de linga soba. SADOVEANU P. M. 73. 5. (Regional) Scobitura in malul unui riu de obicei sub nivelul apei. Acolo in partea cealalta printre desishuri marunte shi intortocheate de salcii batrinul cunoshtea cotloane de girle shi albii parasite. SADOVEANU N. F. 27.