cotlón (cotloáne) s. n. 1. Foc primitiv facut cu pietre ingramadite care protejeaza flacarile. 2. Nisha firida. 3. Ascunzatoare vizuina. 4. Loc stincos stincarie. Mag. katlan (DAR) din sl. kotĭlŭ „caldare” (Miklosich Slaw. Elem. 26; Miklosich Lexicon 306; Cihac II 76) cf. cocli shi ceh. kotlina „caldare crater”. Este dublet de la coclan (var. cotlan corlan) s. n. (Olt. camin) k shi de la coclauri s. n. pl. cu sing. analogice coclaur shi coclaur shi coclaura (loc stincos creasta tzanc) care pare a proveni de la un sing. *coclau var. de la cotlon 4 (dupa DAR din mag. kö „piatra”; dupa ByckGraur 28 din sl. *kotlavŭ). Der. cotloni vb. (a face fumar la un cuptor; a iscodi a cauta); cotloneala s. f. (cautare cercetare).