COTITÚRA cotituri s. f. 1. Loc unde ishi schimba directzia un drum o apa etc.; intorsatura intorsura curba cot. V. serpentina. La o cotitura zari un om linga un trunchi noduros. DUMITRIU N. 247. Spumegind la cotituri te azvirli vuind la vale. COSHBUC P. I 167.. Cararea urca in cotituri prin bezna de codru. VLAHUTZA O. A. II 157. Vin’cu mine rataceshte Pe carari cu cotituri Unde noaptea se trezeshte Glasul vechilor paduri. EMINESCU O. I 209. Eu ma duc in faptul zilei ma ashez pe malui verde SHi privesc cum apa curge shi la cotituri se pierde. ALECSANDRI P. A. 124. 2. Fig. Transformare calitativa schimbare pe cale revolutzionara salt produs in desfashurarea unei actziuni a unui eveniment a unei activitatzi. Dupa greva generala din 1920 lupta eroica a muncitorimii ceferiste shi petroliste organizata shi condusa de partidul nostru tocmai in imprejurarile instaurarii dictaturii hitleriste in Germania inseamna o cotitura adinca in desfashurarea luptelor clasei muncitoare. GHEORGHIUDEJ ART. CUV. 16. Elaborarea unei linii strategice shi tactice juste bazata pe invatzatura lui Lenin shi Stalin a insemnat un moment de mare cotitura in viatza partidului nostru. LUPTA DE CLASA 1953 nr. 34 178. 3. (Rar) Ascunzish. Braica Grivei shi Dudash... cu glasul lor spaiminta fiara prin toate cotiturile ei. ODOBESCU S. III 41. ◊ Fig. Vibra la tot ce era vers sau muzica fara sa Intzeleaga adesea toate cotiturile. D. ZAMFIRESCU R. 138. 4. (Invechit shi popular) Golf. Pe luciul Dunarei La scursurile girlei La cotitura marii. ALECSANDRI P. P. 124.