COTÍT A cotitzi te adj. (Despre drumuri riuri etc.) Care are cotituri care coteshte; intortocheat. Oricit de cotita ia fost calea tot ajunse la vreme. SADOVEANU P. M. 193. Vin’ cu mine... Taina linishtei inalte sa ne fure Prin cotite luminishuri de padure. TOPIRCEANU B. 43. Aici era ce satzi spui! frumusetzea de pe lume. Nishte carari sucite shi cotite acoperite cu un fel de iarba maruntzica de parea k erau nishte covoare ashternute. ISPIRESCU L. 243. SHi de cind mam haiducit Drag imi e drumul cotit Cind vad tabere viind SHi ciocoi inalbastrind. ALECSANDRI P. P. 259. ◊ (Adverbial) Cavalcada fugea cotit iepureshte pe valea cealalta. SADOVEANU Z. C. 24.