COSHCIÚG coshciuge s. n. (SHi in forma cosciug) 1. Sicriu. Popor mult oameni tacutzi care razbatusera prin multe furtuni cu capul gol impresurara coshciugul plin de flori de primavara. SADOVEANU O. I 258. O trasura neagra k un cosciug imens ashtepta la poarta. SAHIA N. 58. Deschisa shedea groapa coshciugul sta deschis SHi soarele o raza deadio imi trimise Spargind o clipa norii dinnaltul sau abis. MACEDONSKI O. I 46. 2. (Regional rar) Coshnitza de papura in patru coltzuri intrebuintzata de obicei pentru tirguieli. Sa invetze a impleti coshnitze sau coshciuge. DRAGHICI R. 105. Varianta: cosciúg s. n.