coshár (re) s. n. 1. Hambar patul. 2. Staul grajd. 3. Impletitura de nuiele leasa. 4. Coliba bordei. Var. cosher coshare coshara cosherie. Mr. cushare megl. cushara. Sl. (bg. košara sb. kòšara) din aceeashi radacina k shi cosh fiind vorba in general de impletitura facute cu nuiele de rachita (Cihac II 75; DAR). Totushi explicatzia este incerta fiind vorba de un cuvint care in alte limbi sl. provine cu sigurantza din rom. (slov. košar rut. košiera pol. koszara cf. Wedkiewicz Mitt. Wien. 274). Berneker 586 a incercat sa explice cuvintul sl. prin rom. casa mr. cashare (cf. impotriva Capidan Raporturile 207). Der. cosherar s. m. (muncitor care face impletituri de rachita; sarman care traieshte intro coliba). Coshtei s. n. (hambar) pare rezultat al unei confuzii a lui coshar cu bg. kašta „casa” (Graur BL IV 75) fara legatura cu coshtei „castel” (Tiktin). Acelashi lucru se poate spune despre coshtereatza s. f. (cocina; ograda) contaminare a lui coshar cu bg. kašta „casa” sb. kučèrica „coliba” rom. porcareatza coteneatza.