CORÚPE corúp vb. III. Tranz. 1. (Cu privire la persoane) A abate de la linia moralitatzii corectitudinii sau datoriei. V. deprava mitui seduce. Literatura decadenta corupe pe cititor. Negustorul a incercat sal corupa pe agentul fiscal. 2. (Cu privire la idei fenomene sociale sentimente etc.) A face sashi piarda integritatea paritatea distinctzia; a deforma a strica. Noi nu invinovatzim pe cetatzeni ei nu pot fi lovitzi intru nimic; crima e a celor ce corup ce vitziaza atmosfera curata a unei conshtiintze. DEMETRESCU O.196. ◊ Refl. Ne aducem aminte de decadintza in care cazuseram in privintza limbei sub domniile straine. In coruptzia generala se corupsese shi ea! NEGRUZZI S. I 337. Forme gramaticale: perf. s. corupsei part. corupt. Variante: (invechit) corúmpe (GHICA S. 442 ALEXANDRESCU M. 162) (rar) conrúpe (C. PETRESCU C. V. 89 HOGASH H. 71) vb. III.