*corp n. pl. urĭ (lat. corpus). Orĭce substantza organica saŭ anorganica: toate corpuriles solide lichide saŭ gazoase. Partea materiala a uneĭ fiintze trup: corp de om de vita. Parte de armata maĭ mare de cit diviziunea: armata romaneasca are shapte corpurĭ. Regiment: baniĭ corpuluĭ. Corporatziune: corpu ferarilor. Colectivitate totzĭ la un loc: corpu didactic (corepunde terminatziuniĭ ime cind e vorba de profesiunĭ: corpu studentzesc = studentzimea). Parte principala din ceva: casa asta are doŭa corpurĭ corp de pompa. Corp ceresc stea saŭ bolid. Corp de garda post militar soldatzĭ de paza. Corp al delictuluĭ obĭect care probeaza existentza delictuluĭ cum ar fi un cutzit ramas de la asasin. Corpurĭ legĭuitoare Camera shi Senatu. Spirit de corp spirit de solidaritate cu corpu orĭ cu societatea din care facĭ parte. A te constitui in corp a te aduna a te stringe formind un corp. In Lat. córpus (rus. pol. korpus) shi (grecizat) córpos pl. urĭ corp de armata (k 3 266267).