COROIÁT A coroiatzi te adj. (Despre ciocul pasarilor p. ext. despre nasul oamenilor) incovoiat cu virful in jos (k ciocul coroiului) adus. Babashi intoarse spre ea... nasul coroiat shi ochii mititei. SADOVEANU P. S. 101. E un tinar scund cu ochii lucitori cu nasul coroiat. DUNAREANU CH. 57. Faceam prima lectzie... cu elevul meu un baietzash... cu fatza lungareatza cu nasul putzin coroiat. HOGASH DR. II 52. ◊ (Despre oameni) Care are nasul adus. Cel grec mindru coroiat Ce shedea cu domnun sfat Pe Codrean cit lauzea La fatza sengalbinea. ALECSANDRI P. P. 90.