corn (fr. cor; germ. Horn; it. corno; sp. trompa) instrument de suflat din alama alcatuit din ambushura* corpul c. (tubul propriuzis) la care sunt atashate 34 ventile* shi pavilionul*. Intinderea reala a c. este: Si bemol₁ fa². Se noteaza in cheia* sol cu o cvinta* mai sus decat ceea ce se aude real iar in cheia fa cu o cvarta* mai jos decat ceea ce se aude real. Exista c. acordatzi in fa mi bemol sau in si bemol. C. actual este atat in fa cat shi in mi bemol datorita celui de al patrulea ventil care poate urca acordajul (1) cu o cvarta. Acest tip este denumit c. dublu shi este cel mai frecvent folosit. Exista shi c. triplu care poate fi acordat in fa in si bemol shi in mi bemol printrun al cincelea ventil. In orch. simf. sunt folositzi de obicei patru c. dubli grupatzi 13 shi 24 primii cantand in registrul (I) acut iar ceilaltzi in cel grav. In partitura* se noteaza pe doua portative* plasate intre partida* de suflatori* de lemn shi partida celorlalte alamuri. Prin sonoritatea sa dulce c. face shi timbral trecerea (legatura) intre cele doua compartimente ale instr. de suflat lemne shi alamuri. Intensitatea* sunetelor c. poate fi variata; redusa prin aplicarea surdinei* sau prin introducerea mainii drepte in pavilion [bouche (2)]; o intensitate* mai puternica* se obtzine dimpotriva prin intoarcerea instr. cu pavilionul in sus. Pana in sec. 19 se folosea c. natural (germ. Naturhorn Waldhorn; fr. cor d’harmonie „c. de armonie”) un instr. fara orificii shi clape (v. shi corno da cacia; corno di postiglione) ale carui sunete rotunde shi catifelate se obtzineau numai pe scara armonicelor* naturale (pana la armonicul 16). Principala dificultate a c. natural era alegerea instr. in functzie de tonalitatea (2) de baza shi schimbarea efectiva a acestuia in timpul executziei [acordajele (I) cele mai frecvente fiind in do si si bemol la la bemol sol fa diez fa mi mi bemol pentru registrele inalte shi medii in re re bemol do si si bemol shi la pentru cele grave] dificultate partzial remediabila odinioara prin adaugarea tuburilor de schimb*. La 1815 Stölzel inventeaza c. cromatic cu doua pistoane* (ventile); apoi se trece la cornul cu 3 pistoane care este adoptat astfel in orch. dand o mai larga posibilitate de folosintza a c. cu noi shi variate efecte expresive shi desfashurari tehnice. C. ishi pastreaza totushi principala functzie de tranzitzie pana in epoca lui Debussy (exceptzie face muzica lui Wagner). Cariera solistica a c. este destul de lunga (in concerte shi piese de camera de Haydn Mozart Beethoven Schubert Schumann Strauss Poulenc Hindemith) dar abia in sec. 20 c. capata intrebuintzari solistice care il asheaza alaturi de tehnica de virtuozitate a trp. Influentza jazzului* care patrunde in muzica simf. mai ales prin muzica lui Stravinski se face simtzita shi in partiturile dedicate c. care nushi pierde insa nici nota romantica. Lucrari de Weber Rossini Wagner Bruckner Brahms Ceaikovski R. Strausss Mahler Schönberg Respighi Casella Stravinski integreaza solo*uri de c. caracteristice cu motive* shi teme* pregnante. Din literatura concertanta romaneasca contemporana se pot cita concertele pentru c. shi orch. de Iuliu Mureshianu shi Leib Nachmann.