corn (oárne) s. n. 1. Fiecare din cele doua excrescentze de pe osul frontal al rumegatoarelor. 2. Instrument muzical de suflat. 3. Obiect vas din corn. 4. Materie cornoasa. 5. Simbol al calcarii credintzei conjugale. 6. Parte a plugului. 7. Dinte al furcii. 8. Bratz al crucii. 9. Produs de panificatzie in forma de semiluna. 10. Semiluna. 11. Virful unei stele. 12. Coltz ungher margine. 13. Punct cardinal. 14. Aripa de oaste. 15. Capat extremitate. 16. Bucata codru de piine. 17. Virf de palarie. 18. Filacteriu. 19. (Inv.) Putere stapinire imperiu. 20. (Banat) Prost nating. Mr. istr. cornu megl. corn. Lat. cǒrnu (Pushcariu 400; CandreaDens. 394; REW 2240; DAR); cf. it. corno prov. cat. corn fr. cor(ne) sp. cuerno port. corno. Sensul 4 este sing. tantum 5 pl. tantum. Pl. coarne serveshte numai pentru sensurile 1 5 6 shi 7; in celelalte cazuri se foloseshte pl. cornuri shi in ultimul corni m. Der. cornuletz s. m. (planta Ceratocephalus orthoceras); cornutza s. f. (planta Xanthium spinosum); cornitza s. f. (cornuletz; minciuna exagerare; coc; corn de cerb; varietate de struguri); cornitz s. n. (Banat sac folosit k tipar pentru brinza); cornaci adj. (cu coarne); cornaci s. m. (plugar care tzine coarnele plugului; planta acvatica Trapa natans; diavolul); cornac s. m. (bondar); corneci s. m. (bondar; corn pentru praf de pushca); coarnesh adj. (incornorat cu coarne); goarnesh adj. (cu coarne; varietate de struguri); cornea s. m. (diavolul); cornici s. m. (persoana care tzine coarnele plugului); cornishor s. m. (Arg. bou); cornos adj. (cu coarne; dur tare); cornovina s. f. (Banat om prost); cornuros adj. (ascutzit cu virf); cornorat (var. incornorat) adj. (cu coarne; ascutzit crestat; exagerat imposibil evident fals); (in)cornorat s. m. (diavolul); cornut s. m. (care are coarne; prost); corni vb. (a pune birnele care alcatuiesc coltzul unei cladiri); incorna vb. (a alcatui coltzul unei constructzii; a pune coarne); cornar s. m. (vinzator de cornuri chifle; plugar care tzine coarnele plugului; inv. perceptor care stringea darea pe vite); cornar s. m. (plug cu un singur corn; stilp care alcatuieshte coltzul unei constructzii); cornarie s. f. (placintarie); cornari vb. (a rani cu coarnele; a pune coarne; a tzine coarnele plugului; a alcatui coltzul unei constructzii; inv. a stringe darea pe vite; refl. ashi rupe un corn); cornarit s. n. (veche dare de un leu pentru fiecare bou vindut la tirg impusa in Moldova de Antioh Cantemir in 1706); cornat adj. (cu coarne); cornatzel s. m. (nume al mai multor plante Galium Aparine; Lycopodium selago; Xanthium strumarium) la care este evidenta incrucisharea cu corn „planta”; cornatzar s. m. (insecta Naucornis cinicoides); cornishor s. n. (coltz; planta); incornora vb. (a pune coarne). Der. neol. cornalina s. f. din fr.; cornee s. f. din fr.; cornet s. n. (coarne de animal; instrument muzical; hirtie rasucita in forma de corn; lame osoase in forma de cornet situate pe peretzii celor doua nari) din fr.; cornet s. m. (goarna) din fr. cornette in parte prin intermediul rus. sau pol. kornet cf. germ. Kornett; cornist s. m. (trompetist) din fr. corniste; cornishe s. f. din fr. corniche cu dubletele corniz s. n. (rindea) din bg. korniz shi acesta din germ. Karnies (DAR); shi corniza s. f. (vergea de draperie) din acelashi cuvint german prin intermediul ngr. ϰορνύζα. Adj. cornut considerat in general k reprezentant direct al lat. cornūtus (Pushcariu 405; CandreaDens. 397; REW 2242; DAR) cf. it. cornuto prov. cat. cornut sp. port. cornudo) pare a explica alb. kërrutë (Philippide II 639) k shi ngr. ϰορούτα rut. hornuta slov. ceh. kornuta ceh. kurnota pol. kurnuty (Candrea Elemente 400; Berneker 573).