CORELÁTZIE s. f. 1. relatzie reciproca intre lucruri sau fenomene; interdependentza. ◊ relatzie de reciprocitate intre cuvinte sau unitatzi sintactice in cadrul propozitziei sau frazei. 2. raport de excludere intre termeni care contracteaza aceeashi relatzie in mod alternativ. ◊ (mat.) transformare biunivoca prin care unui punct i corespunde un plan shi reciproc deci unei drepte o dreapta. ♦ coeficient de ~ = marime masurand relatzia de similitudine intre doi factori. (< fr. corrélation lat. correlatio)