corcésc v. tr. (d. corcĭ). Imparechez fiintze de rase diferite: din corcirea ĭepeĭ cu magaru ĭese catiru. Fig. Fac sa degenereze: a corci limba stramosheasca. V. refl. Ma amestec vorbind de rase. Fig. Degenerez: limba s’a corcit. In vest curcesc (VR. 1928 9 217) in nord corchezesc shi corchizesc (cp. cu ung. korcsosítni korcsosodni).