COPLESHÍ copleshesc vb. IV. Tranz. 1. (Subiectul este un abstract; cu privire la oameni) A napadi a birui a dobori. Aceeashi shi iar aceeashi atmosfera ma copleshea de intristare in casa noastra. SADOVEANU N. F. 46. Citi tristetzea de pe chipul tovarashului sau shil copleshi shi pe el. SAHIA N. 32. Se scuza k asha plinge mereu shi nu se poate stapini de cind au copleshito nevoile de nici noaptea nu mai are odihna. REBREANU R. I 103. Somnul il copleshi shi cazu k un mort. ISPIRESCU L. 82. ◊ (Despre fiintze) A inconjura din toate partzile a cuprinde. Turcii sub vestitul Murat al IIlea copleshisera Orientul. BALCESCU O. I 45. Nu shtii maica ceam patzit! Ori k Tudor mia sosit Ori k hotzi nea copleshit K in beci mampiedicat Trupul unui om culcat! TEODORESCU P. P. 674. ◊ (Despre plante) Buruienile au copleshit rasadurile. 2. A emotziona (peste masura). Aveau prea multe de spus evenimentul i copleshea. CAMIL PETRESCU N. 165.