copleshí (copleshésc ít) vb. 1. A impovara a covirshi a napadi. 2. A apasa a oprima a sufoca. Creatzie expresiva care pare a se baza pe aceeashi radacina imitativa k pleoshti „a zdrobi”; pentru valoarea expresiva a lui co cf. cofleshi cominji cotropi. Sa propus k etimon un lat. *complexare sau *complexire (Tiktin; CandreaDens. 391; REW 2102) care nu pare posibil cf. Graur BL V 94 shi Rosetti I 160. Cuvint obscur dupa Philippide II 708 sau poate legat de alb. kaplis „a bruma” dupa Cihac II 716 shi Scriban. Der. coplesheala s. f. (aparare); copleshitor adj. (apasator).