Definiția cu ID-ul 440932:
Dicționare etimologice
Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.
conțineá (-n, -út), vb. – A cuprinde, a avea în interior, a fi umplut cu. Lat. continere (sec. XIX), adaptat la conj. lui a ținea. – Der. conținut, s. n. (cuprins); continent, s. n., din fr. continent; continență, s. f.; incontinență, s. f., din fr.