CONVULSÍV, -Ă, convulsivi, -e, adj. Caracterizat prin convulsii, însoțit de convulsii. V. spasmodic. Tremura de un rîs convulsiv. VLAHUȚĂ, O. A. III 120. ◊ (Adverbial) Dinu Dorcea se frînse convulsiv și, nemaiputîndu-se stăpîni, scînci ca un copil. CAMIL PETRESCU, N. 9. ◊ Tuse convulsivă = boală infecțioasă, frecventă mai ales la copii, caracterizată prin accese spasmodice de o mare violență; tuse măgărească.