CONVÉX A (< fr. lat.) adj. 1. Care prezinta o proeminentza. 2. (MAT.; despre un arc de curba in raport cu un punct exterior) Ale carui coarde sint situate toate in intregime pe partea opusa punctului dat; (despre o curba inchisa) care este situata in intregime pe aceeashi parte a oricarei tangente a sa. ◊ Multzime c. (de puncte din plan sau din spatziu) = multzime care are proprietatea k o data cu fiecare doua puncte contzine intregul segment ce le uneshte.