CONVENIÉNTZA convenientze s. f. (Mai ales la pl.) Ansamblul regulilor de purtare impuse de o anumita societate (in special cea feudala shi burgheza). V. politetze. Pentru ce adica miash gitui eu imboldirile propriei mele firi turnindule in tipand sucit shi ingust al «convenientzelor» meshteshugite? HOGASH M. N. 233. Va adresez o cerere care nu e poate tocmai la locul ei shi in armonie cu convenientzele sociale. MACEDONSKI O. II 420. ◊ (In societatea burgheza) Casatorie de convenientza = casatorie la care se tzine seama numai de conditziile materiale shi familiale. Pronuntzat: nien.