CONTRAZÍCE contrazíc vb. III. 1. Tranz. (De obicei cu privire la persoane) A sustzine contrarul celor spuse de cineva a nu fi de acord cu cineva. V. obiecta combate. Nimeni nu indraznea sal infrunte sau sal contrazica. BART E. 325. 2. Tranz. A dezmintzi a nu se potrivi a fi in dezacord a fi in opozitzie a fi incompatibil cu ceva. Ceea ce in adevar trebuie sa cerem e k acele intimplari sa fie posibile sa nu contrazica caracterul personajelor shi sa fie necesare pentru drama. GHEREA ST. CR. II 255. 3. Refl. A spune ceva necorespunzator celor afirmate inainte de tine insutzi a fi in dezacord cu tine insutzi. Adela avea dreptate. Ma contraziceam. IBRAILEANU A 30. 4. Refl. reciproc. (Despre sustzinatorii unor opinii afirmatzii etc.) A avea pareri deosebite a nu fi de acord. Cronicarii se contrazic asupra desfashurarii acestui eveniment. ♦ (Despre afirmatzii depozitzii etc.) A se ciocni a nu se potrivi. Depozitziile martorilor se contraziceau.