CONTRAZÍCE contrazíc vb. III. 1. Tranz. A sustzine contrarul celor spuse de cineva; a nega. 2. Tranz. A nu se potrivi a fi in opozitzie a fi incompatibil cu ceva; a dezmintzi ceva. 3. Refl. A spune ceva in opozitzie cu cele afirmate anterior de tine insutzi. 4. Refl. recipr. (Despre sustzinatorii unor opinii unor afirmatzii etc.) A avea pareri deosebite a nu fi de acord unii cu altzii. ♦ (Despre afirmatzii depozitzii etc.) A nu se potrivi unele cu altele; a se ciocni. Contra¹ + zice (dupa fr. contredire).