CONTRAZÍCE vb. I. tr. 1. a sustzine contrariul celor spuse de cineva a nu fi de acord cu cineva. 2. a fi in dezacord a nu se potrivi cu ceva; a dezmintzi. II. refl. 1. a fi in dezacord cu sine insushi. 2. (despre sustzinatorii unor afirmatzii etc.) a fi in contrazicere unii cu altzii a avea pareri deosebite. ◊ (despre idei afirmatzii marturii) a nu se potrivi unele cu altele. (dupa fr. contredire lat. contradicere)