CONTRAZÍCE vb. III. 1. tr. A sustzine contrariul celor spuse de cineva a nu fi de acord cu cineva. 2. tr. A fi in dezacord a nu se potrivi cu ceva; a dezmintzi. 3. refl. A fi in dezacord cu tine insutzi. 4. refl. (Despre sustzinatorii unor afirmatzii etc.) A fi in contrazicere unii cu altzii a avea pareri deosebite. ♦ (Despre idei afirmatzii marturii) A nu se potrivi unele cu altele. [P.i. contrazíc. / < contra + zice dupa lat. contradicere].