CONTRÁCTZIE (< fr. lat.) s. f. 1. Micshorare a volumului unui corp in urma unui proces fizic shi tehnologic (uscare solidificare sinterizare etc.). ◊ Teoria contractziei = teorie prin care se explica formarea muntzilor pornind de la racirea planetei contractarea nucleului sau shi cutarea scoartzei terestre. Emisa de geologul francez Léonce Elie de Beaumont in 1852. 2. Fenomen de reducere treptata a sectziunii transversale a unei vine de lichid pina la o valoare minima in raport cu aria orificiului prin care a trecut fluidul. 3. (FIZIOL.) Diminuare in volum lungime sau diametru a unor tzesuturi sau organe determinata de actziunea anumitor stimuli (fizici chimic etc.). ◊ C. musculara = scurtare a unui mushchi in urma excitarii sale; are k efect realizarea unui lucru mecanic shi asigura mishcarile animalelor pluricelulare. 4. C. gravitatzionala = reducerea volumului unei stele datorita fortzelor de atractzie gravitatzionala insotzita de eliberarea unei mari cantitatzi de energie.