contení (nésc ít) vb. IV 1. A infrina a retzine a stavili. 2. A interzice a impiedica. 3. A opri. 4. A se opri a inceta. 5. A sfirshi a face sa inceteze. 6. A tacea. Var. (inv.) cunteni (rar) contena inconteni. Mr. acumtini megl. cuntini. Origine obscura. Lat. contĭnĕre se potriveshte semantic; iar rezultatul con › cun in loc de cu deshi nu pare normal nu este imposibil (cf. cumpat cumplit fatza de cuprinde; insa pastrarea lui t (cf. tzinea) este mai greu de explicat. Totushi acest etimon a fost admis de Candrea. Cihac II 651 pleaca de la ngr. ϰονταίνω „a apropia a scurta”; dupa Pushcariu Dscor I 22630 shi DAR este vorba de lat. cunctināre in loc de cunctāri „a zabovi a shovai”. Sar putea admite o contaminare cu *contĕnuāre in loc de tĕnuāre „a reduce a diminua”. Cuvintul apare din primele texte din sec. XVI. Der. necontenit adj. (fara oprire neincetat; mereu); cuntenitura s. f. (inv. interdictzie); cuntirimint s. n. (inv. actziunea de a conteni) al carui rotacism indica prezentza unui cuvint din fondul traditzional; contenintza s. f. inv. din sec. XVII astazi inlocuit prin continentza s. f. din lat. continentia (sec. XIX).