CONSHTIÍNTZA conshtiintze s. f. 1. (Fil.) Sentiment intuitzie care fiintza umana o are despre propria existentza; p. ext. cunoashtere intuitiva sau reflexiva care o are fiecare despre propria existentza shi despre lucrurile din jurul sau. 2. Faptul de ashi da seama; intzelegere. 3. (In opozitzie cu existentza materia) Gandire spirit. 4. Sentiment al responsabilitatzii morale fatza de propria sa conduita. ◊ Caz (sau proces) de conshtiintza = dificultatea de a hotari intro problema morala greu de rezolvat. Mustrare de conshtiintza = remushcare regret. ◊ Expr. A fi cu conshtiintza impacata sau a nu avea nimic pe conshtiintza = a fi convins k nu a savarshit nimic impotriva legilor moralei sau juridice. A fi fara conshtiintza = a fi lipsit de scrupule. Cu mana pe conshtiintza = cu toata sinceritatea. 5. (In sintagma) Libertate de conshtiintza = dreptul recunoscut cetatzenilor de a avea orice conceptzie religioasa filosofica etc. [Pr.: shtiin] Din fr. conscience lat. conscientia (dupa shti).