CONSHTIÍNTZA s. f. 1. forma cea mai evoluata proprie omului de reflectare psihica a realitatzii obiective prin intermediul senzatziilor perceptziilor shi gandirii sub forma de reprezentari notziuni judecatzi ratzionamente inclusiv procese afective shi volitzionale. ◊ gandire spirit. 2. faptul de ashi da seama; intzelegere. ♦ ~ sociala = ansamblul conceptziilor etc. unei societatzi k reflectare a vietzii ei materiale; ~ de clasa = faptul de a fi conshtient de apartenentza la o anumita clasa de a intzelege interesele acestei clase rolul ei istoric. 3. sentiment care omul il are asupra moralitatzii actziunilor sale. ♦ proces de ~ = lupta sufleteasca generata de momente shi de situatzii de viatza deosebite cruciale; mustrare de ~ = remushcare. 4. libertate de ~ = dreptul recunoscut cetatzenilor de a avea orice conceptzie religioasa filozofica etc. (< fr. conscience lat. conscientia)